Ziua Națională a României celebrează Marea Unire de la 1 Decembrie 1918.
Ȋn fiecare an, de Ziua Națională şi ori de câte ori se iveşte ocazia, suntem datori să aducem în discuţie contextul istoric în devenirea României Mari.
Când, la 14 august 1916, armata română păşea pentru întâia oară în trecători, dincolo de crestele Carpaţilor o aşteptau diviziile prusace şi austro-ungare, cu experienţa focului din primii doi ani de război.
Prinşi în cleştele de forţe al marilor puteri care sfărâma vechea Europă în anii Primului Război Mondial, românii din vechiul regat au luat armele în mâini şi au scrâşnit printre dinţi “Acum ori niciodată!”, în vreme ce românii de dincolo de Carpaţi erau siliţi să-i oprească.
De cealaltă parte a liniei frontului li se opuneau cinci ţări, dintre care trei mari puteri, Imperiul Prusac, Imperiul Austro-Ungar şi Imperiul Otoman. Inamicul aduna soldaţi, majoritatea profesionişti, din cazărmi împrăştiate de-a latul lumii vechi de la Cairo şi Bagdad până la Hamburg sau Berlin.
Nu de puţine ori, pe parcursul marelui război, mitralierei germane i s-a răspuns cu şarja de cavalerie sau doar cu baioneta. De cele mai multe ori, mitraliera, grenada şi mortierul au fost victorioase.
Au fost însă, zece bătălii, în care a învins baioneta românească. Zece bătălii în urma cărora au rămas zece cimitire de eroi.. Majoritatea crucilor nu aveau niciun nume.
Jertfa de vieţi plătite de poporul roman pentru reîntregirea naţională se ridică la aproximativ 985.000 oameni, morţi pe câmpul de luptă, în spatele frontului, în spitale din rândul răniţilor sau bolnavilor şi în teritoriile ocupate de armatele Puterilor Centrale. La această cifră se adaugă cei 75.491 de invalizi de război ca urmare a rănilor din cursul luptelor.
Triumful final al fost al tuturor românilor. A fost triumful armatei, dar şi al tuturor claselor şi categoriilor sociale , al întregii clase politice şi economice româneşti.
A fost în primul rând triumful soldaţilor nostril minunaţi, al bunicilor şi părinţilor nosştri. Luaţi de pe ogor, din mijlocul familiei, adunaţi din Moldova, Oltenia sau Dobrogea, ei au fost concentraţi pe o linie a frontului care măsura 1260 km, românii fiind desfăşuraţi pe cea mai întinsă poziţie de luptă de pe toate fronturile Primului Război Mondial.
A fost apoi triumful diplomaţiei româneşti, care a trnsformat cu pricepere jertfa de sânge a românilor în binemeritata recunoaştere internaţională a Marii Uniri.
Regele Ferdinand I a fost numit “Întregitorul” datorită rolului jucat în unificarea României prin includerea Transilvaniei, Bucovinei și a Basarabiei în teritoriul românesc.
La 1 Decembrie 1918, s-a înfăptuit Marea Unire prin alipirea Transilvaniei, Banatului, Crişanei, Sătmarului şi Maramureşului cu Ţara, act confirmat de Rege, prin Decretul Regal de la 13 decembrie 1918. Pentru prima dată în istoria țării, românii de pretutindeni s-au strâns laolaltă pe pământul numit România. În acel moment granițele României au fost mai extinse și mai generoase cu locuitorii ei ca oricând.
Ilustraţie inlcusă în Coroana de Oţel, joc educativ pentru copii, Majook
Arcul de Triumf, Bucureşti